m3lli

Oamenii au păstrat de-a lungul timpului aceste sărbători, creând tradiţii şi obiceiuri adaptate culturii lor specifice.
Astfel, au creat şi mitul lui Moş Crăciun care de-a lungul timpului a cunoscut mai multe variante. Noi o vom îmbrăţişa pe aceea care vorbeşte despre un moş simpatic, jovial, cu barba mare, venind de la Polul Nord, pe o săniuţă trasă de reni, în care moşul are un sac plin cu jucării. Moş Crăciun are o listă în care sunt trecuţi atât copiii cuminţi cât şi cei neascultători şi aduce daruri pentru copiii care merită, acesta, intrând pe horn si lăsând sub pomul de Crăciun darurile.
Mai târziu, acest mit va fi spulberat de părinte, la un moment bine ales. Dezamăgirea aducerii la realitate este complectată de simţământul că el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristeţea rămâne tot tristeţe şi Moş Crăciun va fi în continuare aşteptat de noi toţi..
În Bucovina, în Ajunul Crăciunului, se pune pe masă un colac şi un pahar de apă deoarece se crede că sufletele celor răposaţi vin în această noapte şi gustă din colac si-şi udă gura cu apă.
În unele sate maramureşene se zice că-i blestemată femeie care nu pune de Crăciun pe masă faţă de masă cu ciucălăi, pe pereţi şterganuri tancate şi pe pat perne tancate.
În zona Codru din Maramureş cu o săptamână înainte de Crăciun încep pregătirile pentru colindat, culminând în cele două zile anterioare sărbătorii cu pregătirea mâncărurilor şi a interioarelor cu diferite decoraţiuni.
În Ajunul Crăciunului nu e bine să te baţi cu cineva, nici măcar în glumă, căci faci buboaie peste an.
Asemeni Paştelui şi Rusaliilor , de Crăciun este bine să te speli cu apă în care s-au pus bani de argint.
Se crede că la miezul nopţii înspre Crăciun, apa se preface în vin, iar dobitoacele vorbesc. De aceea, în noaptea de Crăciun nu-i îngăduit nimănui să doarmă în grajduri deoarece boii vobesc despre Naşterea Domnului.
Se zice că dacă visezi grâu verde în Postul Crăciunului e semn bun, că anul va fi mănos în toate.
De asemenea, se pune în tinda caselor grâu într-un vas ca să treacă colindătorii peste el, iar apoi se dă la animale şi păsări pentru ca să fie cu spor ca colindătorii.
În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, pe 20 decembrie, ca jertfă în cinstea Naşterii Domnului şi pentru a umple masa cu bucate gustoase.
Din bătrâni se spune că cine nu are porc de Crăciun nu poate spune că a fost fericit în acel an.
În Ajun, cu mic cu mare, se pleacă la colindat prima dată la preot, care dă binecuvântarea grupului de urători şi le oferă colaci şi vin iar apoi la gazde care dăruiesc bani, mere, covrigi, nuci şi ţuică fiartă urătorilor.
Copiii merg din casă în casă cu colinde precum „Pluguşorul”, „Capra”, „Sorcova”, „Colindişul”.
În unele zone din Ardeal, copiii care colindă se numesc „piterii”. După credinţa populară aceştia sunt purtătorii de noroc şi fericire şi se zice că cei care-i primesc vor avea parte de acestea, iar cei care nu-i vor primi vor fi plini de păcate.
Ca peste tot în lume, în pragul Crăciunului, România devine un adevărat furnicar. Toţi alergă după brazi, cadouri, decoraţiuni, din nici o casă nelipsind figurinele de forma moşului ,a renilor şi a spiriduşilor şi instalaţiile.
În fiecare casă şi în aerul îngheţat se răspândeşte mireasma brazilor, portocalelor şi a cozonacilor, creând o atmosferă de basm, feerică şi plină de mister.
Fiecare copil, în seara de Crăciun înainte de culcare şi de poveştile de Crăciun, pune sub bradul plin de decoraţiuni şi lumânări multicolore , prăjiturele şi lapte ca răsplată pentru Moşul şi un morcov pentru renul său credincios, Rudolf.
De Crăciun, românii sunt acasa cu familia, împodobind bradul şi îl aşteaptă pe Moş Crăciun.
Indiferent că îl cheamă Santa Claus, Pere Noel sau Moaş Crăciun, veselul bătrînel, care împarte cadouri copiilor în fiecare an, aduce lumină şi bucurie în sufletele tuturor.
Această sărbătoare sfântă a Crăciunului cu mirosul ei specific, reuneşte tradiţii, credinţe şi obiceiuri din întreaga lume. De exemplu se pare ca obiceiul sărutului sunb vâsc provine de la scandinavi , care asociau această plantă cu zeiţa iubirii, Frigga.Aceştia credeau că planta aceasta are puterea de vindecare a tuturor bolilor.
Legată de această perioadă a zăpezii ce acoperă întinderile, există o mulţime de obiceiuri păgâne cum ar fi împodibirea bradului sau arderea butucului ori existenţa lui Moş Crăciun, care s-au strecurat în mijlocul acestei sărbători, la fel ca multe alte obiceiuri care au devenit tradiţii.
Din această perioadă magică, poveştile străvechi se deşteaptă în amintirile de mult uitate.
Cea mai specială din perioada sărbătorilor este noaptea de Crăciun când totul prinde viaţă sub cerul, de-un albastru-vioriu. Însăşi zăpada contribiue, prin albeaţa sa imaculată deoarece în strălucirea ei noaptea nu poate spori, totul fiind luminat.
Cântecele şi colindele ne reamintesc de bucuria naşterii lui Iisus, iar locul din vatra sobei ne ţine de caldură şi ne apără de spiritele rele, chiar dacă, cu timpul , focul din vatră a fost mutat în pomul de Crăciun cu ajutorul instalaţiilor ce îmbracă bradul.
Despre această sărbătoare am putea vorbi mult mai mult, însă mai bine să lăsăm magia acesteia să ne cuprindă pentru a afla şi restul poveştii de Crăciun împreună cu tradiţiile şi obiceiurile ei.

Diaconu Mirabela, clasa: a XI -a B

BRAD LUMINAT

Cufundate-n intuneric, lampioane mari precum luni albe te poarta pe valuri luminoase intr-un ocean de sperante.
Imbracat in fulgere de lumina, bradul de Craciun zace pe covorul trandafiriu.
Candela cea trista cu reflectorul ei rosu-auriu arunca bland franturi de raze rosii pe crengile in flori de umbre ale bradului de Craciun.
Adevarate nestemate impodobesc pomul cu broderie tesuta in lacrimi. Un val de ceata aurie mistuie intreaga incapere.
Lucirea lunii stravezii se strecoara in camera cersind o urma de caldura iar razele se aduna in focul ce arde mut in semineul auriu.
Luminitele multicolore ce licaresc in ritm alert par a pulsa viata in vesnic verdele brad de Craciun si continuitate in credinta si traditie.
Doua umbre de aripi miscand tremurande in varful bradului intrupeaza ingerul Craciunului, bland cu fata radioasa si cu aripile inaltate catre cer.
O sfanta lumanare asista nepasatoare dintr-un colt intunecat al camerei la spectacolul de lumini si umbre, disputata in aceasta minunata seara.
Copiii chicotesc de dupa perdele si mobile asteptand ca mai tarziu in noapte sa-si faca aparitia, Mos Craciun, cu deseaga plina.
Brazii scot hohote de ras si bolborosesc in graiul lor la vederea prichindeilor ce il privesc pe cel ce niciodata nu a fost prins.
O adiere rece te-nfioara de afar ape o fereastra de mult uitata deschisa, crivatul ce pare a ingana o colinda de toti cunoscuta isi face drum printre podoabele si crengile bradului leganand colierele de clopote aurii ce scot dalbe clinchete de zurgalai imprastiind in zare murmur dulce de colind sfant.
Vantul inallta zarva la cer iar neaua troieneste cararile, o liniste sfanta mistuie intreaga lume.
Tacere e in cer si pe pamant doar fluturaturi de vant rup taina ce invaluie si incepe a hohoti soptit.
Avram Irina, clas: a XI - a B

Iata vin colindatori…

Iata ca s-a napustit din nou zapada peste curtile si terasele noastre. Si ca in orice an in anotimul iernii exista sarbatori ce transforama zilele in clipe magice care vor ramane intiparite in mintea si sufletele noastre vesnic.
Imaginea bradului impodobit si melodia ce vine dinspre vatra usor pocnind, creaza o atmosfera inconjurata de dragoste si de mister continuu.
Aroma cozonacilor pregatiti de cei dragi doresti a nu se pierde, iar glasurile ce le auzi devin din ce in ce mai intense te fac sa tresari, iar inimioara nu mai face doar “tic-tac” ci “tic-tic- tic-tac”.
Te grabesti sa ajungi la geam sa vezi ce suflete te bucura iar cu o voce rasunatoare strigie: “Iata vin colindatori…”.
Daca colindatorii nu ar exista, niciun Craciun nu va fi atat de special, deoarece glasurile si puritatea copiilor ar lipsi in fiecare casa si in fiecare inima a oamenilor.
Aparitia colindatorilor este speciala Craciunului. Este ca si cum Dumnezeu ar trimite “ingeri ceresti” la casele oamenilor pentru a veghea indeaproape fiecare persoana in parte.
Sunt parinti care nu se pot bucura de vizita copiilor in momentele cele mai speciale ale sarbatorilor, ceea ce face in fiecare an casa din ce in ce mai pustie.
Dar glasul copiilor ce vin sa le umple sufletul de bucurie cu colindele lor, face schimbari uimitoare in sufletelor persoanelor singuratice. Umple cat de cat acel gol cicatrizat de finite care-ti sunt cele mai dragi pe aceasta lume.
Odata, sau de mai multe ori in viata, am fost si noi mici colindatori care aduceam zambetul pe chipul oamenilor. Cu glasurile noastre cotropeam orice namete de zapada care ne impiedica. Treceam orice obstacol si imprastiam numai iubire si traditie. Savuram fiecare fulgulet in parte care ne atingea obrajii rosii si reci.
Frigul parca nici nu-l mai simteam. Armonia de eram inconjurati ne ridica in slavi, iar zambetul pe care-l aduceam pe chipurile oamenilor ne faceau a ne simti mici vedete.
Acum ca suntem mari asteptam, privim si ne amintim clipele de haiducie din copilarie. In momentul aparitiei micilor colindatori ne minunam, iar la final ne alaturam lor la vestitul colind:

“Iata vin colindatori,
Florile dalbe
Noaptea pe la cantatori,
Florile dalbe”.

Ghita Anamaria, cls. a XI - a B

Back

Piczo